[Versurile piesei „Pe bune”]

[Strofa 1]
Spune-mi ce fir să tai, roșu sau albastru?
N-aș vrea să te grăbesc, dar dragostea urăște ceasul
Paradoxal, dacă mă-ntrebi, e complicat cazul
Mă simt eu vinovat că n-ai ținut cu mine pasul
Se ridică fluturii până la gât
Dar eu nu vreau să-i las să plece și-i înghit
Nu-s copil și știu că dragostea va trece
Dar firea mea urăște când i-aduci desertul rece
Cele mai sincere trăiri tu le luai drept slăbiciuni
Nu știai că eu rosteam numele tău în rugăciuni

[Refren]
A fost doar un joc, tu ai iubit în glumă
Și dacă doar așa știi să iubești, atunci urăște-mă pe bune
A fost doar un joc în care-ai fost prea bună
Ai plecat și m-ai lăsat să pierd cu ași în mână
A fost doar un joc, tu ai iubit în glumă
Și dacă doar așa știi să iubești, atunci urăște-mă pe bune
A fost doar un joc, regula ta doar bună
Să pleci de parcă totul e un fleac atunci când mi-e mai dragă lumea

[Strofa 2]
Am lăsat prea mult loc de intrări, prea tare
S-au schimbat prea multe să mai facem vreo schimbare
Am mers către visele pe care tu nu le-ai avut
M-am rugat pentru un viitor în care n-ai crezut
Telefonul stins de-o săptămână
Dar mă uit la el s-aștept să sune
Nu-s obișnuit să-ți spun pe nume
Te strig din greșeală, vremuri bune
Scrumiera mea e martor, tu ai fost singurul factor
Să te uit e maraton, kilometri, milion
Aș mai cere un jeton ca să mă întorc acolo
[Refren]
A fost doar un joc, tu ai iubit în glumă
Și dacă doar așa știi să iubești, atunci urăște-mă pe bune
A fost doar un joc în care-ai fost prea bună
Ai plecat și m-ai lăsat să pierd cu ași în mână
A fost doar un joc, tu ai iubit în glumă
Și dacă doar așa știi să iubești, atunci urăște-mă pe bune
A fost doar un joc, regula ta doar bună
Să pleci de parcă totul e un fleac atunci când mi-e mai dragă lumea