[Verse 1: Vlad Dobrescu]
Sunt un individ din sistem cu un rol atât de mic
Că-s aproape inexistent și ușor de înlocuit
Bag de la 9 la 6 și deși muncesc mult
Șefu' e nemulțumit spune că nu e destul
Că pe lumea asta trebuie să tragi tare ca un cal
Iar eu sunt doar un șoarece alb alergând după cașcaval
Și adaptându-mi personalitatea după
Lucrurile pe care mi le cumpăr
De exemplu am pistolul ăsta fabricat din metal cromat
L-am luat pentru siguranță dar nu îl port niciodată
Doar noaptea îl probez și țintesc către oglindă
Încărcătoru' îi scos, se aude numa click-click
Pe întunerc și pentru o clipă sunt atât de puternic
Vreau gramul de respect pe care îl merit
Și o să-l primesc înzecit
Mass-media îi fascinată de nebuni
Și probabil mi-ar dezbate motivele in emisiuni
Daca aș face-o... îmi fac curaj
Îmi trebuie doar o țintă clară
Care m-a provocat și automat mintea zboară
La cei pentru care muncesc
Ei vor să le dau tot dar eu să nu cresc
Nu vor să mă scot, doar să lucrez
Eu vreau să-i văd morți tu poate nu crezi
Până și tata îmi spune că nu îmi prinde bine singurătatea
Dar el nu știe cât de pustie poate să fie viața
Printre animalele astea de companie dimineața
Ziua Z, îmi intorc armele spre ei
Și încep să pulverizez gloanțele în aer ca pe spray
Trag foc după foc nu mai răspund la nici un stimul
Și descarc încărcătorul până mi se rupe filmul
Reiau firu', șeful meu mă imploră să nu-l mai chinui
Scuipând sânge peste o poză cu nevasta și copii lui
Dar nu îmi mai pasă de nimic, nu mai e stres
Nu mai sunt rate de plătit, rămâne doar să mă semnez
Cu creierii mei pe cubicle
Și-n capul meu cântă cea mai frumoasa muzică
Glonțul ține loc de concluzii că îl trag
Și dau sens la tot ce fac
Mă uit în jur cred că nu mai am nimic de cumpărat
Am plecat
[Verse 2: Cedry2k]
Am un simt teribil si cand nu ai cum sa eviti
Mai multe camere ca Ritz esti foarte accesibil
Au piata auto si iti dau pe combustibil
Tot confortul posibil cand timp ceri droguri zilnic
Au piata medicamentelor, experimentelor
Control chimic al senzatiilor si al sentimentelor
De-aia s-au pus pe munca la negru care
Clar e preferabila unei sclavii cu reguli clare
Ca piata muncii se prabuseste ca Apollo
Nu stiu cum se face ca million e tot acolo?
O pizza moca, pipite, prizat coca si fite
Ei satisfac cam tot felu' de dorinte
Si au piata armelor, dar o sa le ascunda
Macar pana o sa mai faca niste razboaie sa le vanda
Poti sa zambesti ironic dar nazistii si aliatii
Au avut aceiasi sponsori si nu e comic
Iar noi robotii tre' sa le cerem voie
Ca sa ne intalnim cu totii si sa le inghetam sloi
In Piata Universitatii
Iar atunci cand e razboi, ca Piata Sfantu' Gheorghe
Pun bate pe noi
Ei fac jocurile, constitutia, au barourile
Drogurile, prostitutia, cazinourile
Plus ca au piata presei, doar ca libertatea
Ei sufera in favoarea ghici a caror interese?
Probabil s-au plictisit producand milioane
Tot mutand jetoane, apasand pe butoane
O mana de oameni, pentru a caror toane
Lumea a 3-a îndura de foame, coane
Indura-te Doamne si pune capat acestei apatii generale
Cu vicii ce duc la maladii congenitale
Vrem depasirea limitelor, iesirea
Ca toti cautam de fapt nemurirea spiritelor
TREZIREA