[Verse: ADN]
Am fost cazut la pamant si calcat in picioare
De persoane ce n-au cedat pana n-am sistat din miscare
Luand viata ca pe-o-ncercare, visand la impacare
Cu insetare angrenat in cursa spre disperare
Poluare in oceane, deseuri in cort, topare in coloane
Omoara oameni cu cu e-uri in corp
Credeam in santa, dar a fost stearsa in istanta de stanta
Etichete pe fata, tichete de masa ma-nvata
Sa nu cred in speranta, oare cum pot altii?
Cant corporatii vor cotatii, inflatii, stignatii?
Cum sa dorm? Simt fiori, masoni frivoli
Cauta noi pioni pentru razboi prin coli fac robi din noi
Vad trupe legionare, regi fara legi morale
De ei te legi pe veci, deci cum sa alegi o cale?
Atatea patimi uita in pagini de lacrimi si datini din datini
Luna urca-ncet printre paltini
Afara vara, spre seara, iesind din scara, inmarmriti stau stana
Doar eu si el in strada, ma uit in ochii lui intelepti si-ntreb
Caci vreau sa inteleg cum sa te-ndrepti cand astepti sa fii intreg
El isi sterge firele carunte de pe frunte, priveste spre curte
Si-mi raspunde :"Singura punte e jumatatea, gaseste, umple partea
Cu bunatatea, dreptatea si incheie-ti cartea, inchide-ncet o parte
De lume-n ploapa" si-mi spune in soapta"ea te asteapta in alta halta
Deci fugi spre ea prin zile lungi de soare-n dungi
Sau fulgi de nea, si-apuci atunci s-ajungi o stea